Multe persoane din anturajul meu au postat zilele astea retrospectiva anului ce-a trecut. Eu am tot oscilat între a scrie sau nu acest articol. Am decis, într-un final, să o fac, pentru ca, peste câțiva ani, să pot reveni la el, și, recitindu-l, să retrăiesc unele momente sau să îmi reamintesc unele lecții învățate anul ăsta.
Oamenii obișnuiesc să catalogheze anul ca fiind unul bun sau rău. Despre 2018 nu pot spune că a fost un an bun sau unul rău, pot spune doar că a fost un an plin. A fost un an plin de schimbări, plin de urcușuri și coborâșuri. Dacă privesc în spate, primul impuls e să zic că a fost un an rău, dar nu e așa. Defapt, a fost un an al extremelor. S-au întâmplat lucruri foarte negative și lucruri foarte pozitive.
O experiență super negativă a fost interacțiunea cu gazda din Italia. Pentru persoanele care nu știu, eu închiriam un pat într-o cameră pe care o împărțeam cu încă o fată, într-un apartament cu două dormitoare. În cel de-al doilea dormitor locuia o moldoveancă, de vreo 45 ani, care era chiriașul principal al apartamentului.
Eu mă consider o persoană destul de deschisă și prietenoasă, dar persoana asta m-a lăsat cu sechele. Nu știu cum să vă explic, dar experiența a fost atât de negativă încât încă mai am coșmaruri în care cineva mă obligă să revin în casa aia. Nu mă înțelegeți greșit, apartamentul era tare drăguț, dar ”Sveta” e cu totul insuportabilă. E tipul de moldoveancă care a plecat din țară și acum își oferă foarte multă importanță. Ea știe tot, dă ordine tuturor și nu se ține niciodată de cuvânt. La întrebarea ”Cu ce te ocupai în Moldova?”, presupunând că a avut un loc de muncă până pe la 40 ani, când a ajuns în Italia, răspunsul ei a fost ”Mă cătăiem în Jeep-uri”.
Ea avea un prieten, care locuia în alt oraș din Italia, dar venea aproape în fiecare weekend în vizită. În celelalte zile ale săptămânii, însă, ea avea tot felul de oaspeți, majoritatea bărbați, așa ziși prieteni despre care prietenul ei nu trebuia să știe. De fiecare dată când își invita ”prietenii” vorbea despre noi ca despre niște obiecte: ”Veniți că este și o blondă și o brunetă” și venea în cameră să ne invite la un pahar de vin, iar când îi ziceam că învăț sau vorbesc la telefon cu Vlad, de exemplu, zicea: ”Hai lasă învățatul / Lasă-l pe Vlad și vino să stai cu noi la masă”.
Deși permanent se lăuda cu cât de gospodină e ea, toată vesela ”spălată” de ea, era super murdară, baia la fel. Căuta orice metodă să ne păcălească și să mai facă niște bani. Mințea mereu când venea vorba de facturi. Folosea lucrurile noastre fără acordul nostru. Cât timp am fost plecată în vacanță, deși achitam gazda, ea a închiriat patul meu cuiva care a folosit cearșafurile și prosoapele mele. Mare i-a fost surpriza când eu am revenit mai devreme decât se aștepta ea.
În fine, v-aș pune aici o poză cu ea și ați înțelege tipologia de persoană fără a fi necesară vreo descriere, dar nu cred că merită efortul. 😀 Oricum, ajunsesem la nivelul la care dacă ne porneam la baie și o auzeam în living, preferam să nu mergem. Traiul cu ea în casă a fost un coșmar!
Asta s-a schimbat, m-am mutat în Olanda. Desigur că plecarea din apartamenul ăla a fost cu scandal, altfel nici nu se putea. Ajunsă în Olanda, totul părea să meargă super bine, unicul lucru de care mai aveam nevoie era cetățenia română. Nu îmi făceam griji pentru că aplicasem dosarul pentru redobândirea cetățeniei mult timp în urmă și, bazat pe experiența celorlalți oameni, trebuia deja să fie publicat ordinul. Ei bine, nu a fost așa, timpul trecea iar ordinul întârzia să apară. Așa lucrurile au început să fie mai puțin pozitive. Totul părea împotriva mea, ordine cu numere mai mari erau publicate, de ordinul meu nici vorbă. Problema asta nu e încă rezolvată, dar sunt pe drumul cel bun. Așa că tare sper să fie rezolvată cât mai curând.
Anul ăsta parcă mi-a testat răbdarea. De fiecare dată când găseam o soluție pentru o problemă, se întâmpla ceva și mai grav. Găseam apoi rezolvare și pentru asta și apărea o altă complicație. Nu o să mint zicând că am rezolvat orice problemă și acum totul e perfect. Nu o fi totul perfect, dar, cu siguranță, mergem în direcția bună!
2018 mi-a adus și multe schimbări în bine, schimbări pe care nu le prevedeam nicidecum! Eu niciodată nu am crezut în relații care se încep la o vârstă fragedă și continuă toată viața. Nu aș fi crezut niciodată că mă voi căsători la nici 20 ani. De fapt, ceea ce nu aș fi crezut în veci este că eu, cea care nu avea încredere în nimeni, o să pot să am încredere absolută într-un necunoscut, căci asta era Vlad la început. Acum a devenit familia mea, omul căruia îi zic prima dată tot ce îmi trece prin cap, fără să îmi fie frică că m-ar judeca în vreun fel. El este partenerul meu în tot. Ne completăm, ne temperăm și ne susținem reciproc, suntem o echipă. Ăsta e un lucru pentru care sunt foarte recunoscătoare!
Un alt lucru foarte pozitiv este că am reușit să cumpărăm căsuța noastră! Părea un lucru imposibil pentru că procesul de cumpărare a unei case în Amsterdam s-a dovedit a fi mult mai complicat decât anticipam. Voi explica, într-un articol viitor, poate sunt persoane interesate.
Cumpărarea casei a fost urmată de mobilarea ei, pe cât de simplu ne pare acum, pe atât de dificil părea atunci. Apoi am început să fim gazde airbnb, să găzduim turiști străini în casa noastră, o experiență care merită un articol separat. Cert este că nu e un lucru tocmai ușor, implică mai multe responsabilități. A fost o nouă provocare a anului 2018, care continuă și în 2019!
În 2018 am călătorit mai mult decât în anii precedenți, lucru pe care ne-am propus să îl facem și în 2019. Deasemenea, am reluat legătura cu oameni cu care nu mai comunicasem de mult. Am cunoscut oameni noi, am legat prietenii care promit a fi de durată. Am și încetat interacțiunea cu unii oameni dăunători. 2018 mi-a dat multe lecții de viață! M-a învățat să fiu mai puțin încăpățânată, m-a făcut să renunț la unele principii mai puțin benefice și să construiesc altele, mult mai eficiente!
Per total, dacă ar fi să îi reproșez ceva anului 2018 este că ne-a oferit multe oportunități, doar că la momentul nepotrivit! Cu cât ai mai multe opțiuni, cu atât mai dificilă e alegerea, pentru că mereu o să ai gândul “Cum ar fi fost dacă…”. Noi am încercat să alegem cele mai bune opțiuni, iar dacă ne-a reușit sau nu, nu vom ști niciodată. 2018, mulțumesc!
Vă îmbrățișez cu drag! ♡