Probabil ați citit deja articolul în care vă povestesc despre felul în care am petrecut Crăciunul. Din tot grupul de oaspeți pe care i-am avut atunci, doar doi au rămas cu noi până după revelion. Împreună cu ei, am decis să petrecem ultima zi din anul 2018 într-un mod mai puțin tradițional, mergând pe biciclete, o activitate atât de obișnuită aici, în Olanda. Așa se face că am stabilit un traseu, bine, recunosc, mai mult Vlad s-a ocupat de traseu, a ales niște sătucuri pe care nici noi nu le mai vizitasem până atunci.
Eram 4 persoane, dar noi avem doar 2 biciclete. Eu am ales să-i fiu fidelă bicicletei mele, pe când Vlad a vrut să testeze bicicletele de la OV Fiets și a lăsat bicicleta lui acasă, pentru că pe distanțe lungi e obositor să o conduci. OV Fiets este o companie din Olanda care dă biciclete în chirie, la un preț extrem de rezonabil, 24h costând doar 3.80€. Poți lua și lăsa bicicleta din mai multe locații din Olanda, iar închirierea propriu-zisă se face cu ajutorul unui card, OV-chipkaart. Noi având mai multe astfel de carduri, am decis să mergem în centru, să închiriem 3 biciclete de acolo și apoi să urmăm traseul propus. Problema a fost însă că, odată ajunși acolo, am fost informați că este nevoie de un card personalizat pentru a putea închiria biciclete, cardurile noastre fiind anonime. Mare noroc am avut cu Vlad, care are Business Card și a putut închiria 2 biciclete simultan folosind cardul lui. Am căutat alte companii de închiriere a bicicletelor, dar pentru că era data de 31 decembrie, mare succes n-am avut. Astfel, am pornit 4 oameni pe 3 biciclete. Dacă sunteți curioși, Alexandra, prietena mea din copilărie, a fost cea care s-a sacrificat. 😀
Ne-am urcat pe biciclete și duși am fost! Am mers în partea de nord a orașului și de acolo drumul ne-a dus prin niște sătucuri superbe. Am trecut pe lângă câmpuri de un verde intens, de zici că erau vopsite cu acoarelă. Olanda este o țară care are un relief de câmpie, fapt ce permite să vezi peisaje care se întind pe distanțe lungi. Iar faptul că iarba e verde indiferent de sezon, îți permite să te bucuri de plimbări cu bicicleta și să admiri peisajele chiar și în timpul iernii. Bine, asta dacă nu te deranjează vântul sau ploaia. 😀 Pentru că da, în Olanda, în sezonul rece, vântul și ploaia sunt la ordinea zilei. Dar nu vă îmaginați că sunt ploi torențiale, nu, e vorba de ploi cu care ajungi să te obișnuiești și să devină o normalitate.
Nu am urmat în tocmai traseul stabilit inițial. Am decis pe parcurs să scurtăm călătoria pentru că afară se înopta deja și nu avea rost să mergem foarte departe pentru că oricum nu am fi putut vedea mare treabă dacă era întuneric.
Inițial stabilisem să vizităm Volendam și Edam, dar n-am apucat să ajungem până la ele pentru că am pornit destul de târziu în călătorie. În schimb, am ajuns în Broek in Waterland, Zuiderwoude și Monnickendam. Am făcut vreo 27 km cu metroul, 25 km cu bicicleta și vreun km pe jos.
Dacă planificați o călătorie în Olanda, neapărat să vizitați sătucurile și orășelele mici. Orașele mari sunt superbe, dar sătucurile au un farmec aparte. În general, atunci când vizitezi Olanda ca și turist, ai impresia că oamenii care locuiesc aici nu au nici un fel de problemă. Totul arată atât de perfect! Vă las să priviți niște poze (majoritatea făcute mergând pe bicicletă) și apoi vă povestesc ce peripeții am avut pe drumul de întoarcere.
Nu știu cât de multe ați reușit să înțelegeți din pozele de mai sus pentru că mai toate au fost făcute în timp ce mergeam pe bicicletă. Totul a fost foarte frumos: căsuțele, câmpurile, decorațiunile.
Pentru că afară era deja noapte și noi mai aveam destul de mult de pedalat și un an nou de întâlnit, am pornit spre casă. Pe drum am cântat colinde și am sunat din clopoțeii bicicletelor. Mergând pe străzi, prin geamurile caselor se vedeau familii care stăteau la masă, case decorate în cele mai frumoase feluri. În Olanda, oamenii nu prea sunt adepți ai draperiilor, cel puțin, nu al draperiilor trase, așa că poți vedea tot ce se întâmplă în casa lor, fără să depui vreun efort.
Ei bine, după râs vine plâns. Pe drumul de întoarcere, între două sătucuri, roata uneia dintre biciclete s-a spart. De ceea ce ne era frică, de aia n-am scăpat. La vreo 10 km distanță de prima stație de metrou, cu o bicicletă închiriată ce are o roată spartă, în noaptea de Revelion, trebuia să ținem minte cumva plimbarea. Ce facem în situația asta? Inițial, am început să mergem pe jos spre următorul sătuc iar, între timp, încercam să oprim vreo mașină. Desigur că nimeni nu oprea noaptea, în mijlocul câmpului, la semnalul a 4 străini. Apoi eu și Vlad ne-am urcat pe biciclete și am mers spre cel mai apropiat sătuc, în căutare de ajutor. Prietenii noștri aduceau bicicleta buclucașă din urmă.
Am ajuns în sătuc și ne-am apropiat de un domn care abia își parcase mașina în fața casei. L-am rugat să ne ajute, a zis că se poate uita la bicicletă. S-a uitat, dar a zis că nu poate să ne ajute. L-am întrebat dacă ar putea să ne ducă pe mine și Sanda până la stație, dar a zis că nu poate. Am mai mers un pic, cu ochii după vreun om care ne-ar putea ajuta. Am văzut o doamnă care își plimba câinele în curtea casei și am mai și văzut o mașină încăpătoare în fața casei. Aveam speranțe mari că ea ne va putea ajuta, dar, în schimb, doamna ne-a explicat unde locuiește un domn care repară biciclete. Pentru a ajunge acolo, trebuia să ne întoarcem de unde veneam. Așa am și făcut, ca ajungând acolo să realizăm că era vorba de domnul care refuzase să ne ajute mai devreme. L-am mai întrebat încă o dată, a zis că nu are instrumente acasă, deci nu ne poate ajuta. Ne-am întors înapoi la casa doamnei cu care vorbisem anterior dar intrase deja în casă. N-am renunțat însă la speranță. Speranța moare ultima, la urma urmei. Așa că am deschis poarta și am bătut în ușă. I-am explicat doamnei că vecinul ei nu ne-a putut ajuta și am rugat-o să ne ajute ea. L-a chemat pe soțul ei, el s-a uitat la roata bicicletei. L-am întrebat dacă ne poate duce pe mine și Sanda, împreună cu bicicleta, până la stația de metrou. A zis că nu poate pentru că a băut două beri și nu poate conduce, dar că ne poate permite să lăsăm bicicleta la ei acasă, să ne ducă pe mine și Sanda până la următoarea stație de autobuz, care e mult mai aproape decât cea de metrou, și să ne aducă bicicleta ziua următoare. Așa am și făcut! Între noi fie vorba, domnul părea să fi băut mai mult decât două beri, dar părea capabil să conducă câteva minute. A mers cu noi, chiar a coborât și ne-a condus până la stație și a așteptat să urcăm în autobuz. Apoi i-a scris lui Vlad un mesaj asigurându-l că am pornit în siguranță spre Amsterdam.
Băieții au venit cu biciletele, fiind nevoiți să meargă prin mijlocul pustietății. Fapt ce nu a fost cel mai intersant, mai ales că de lumină stradală nici nu merge vorba.
Într-un final, am ajuns acasă, am făcut friptura, mămăliga, am scos șuba din frigider și ne-am așezat la masă. La ora 00:00 în Moldova, am avut un apel de grup pe skype cu părinții și rude din diferite părți ale lumii iar la 00:00 în Olanda, am ieșit afară, cu o șampanie din Moldova, și am admirat focurile de artificii, pentru că au fost super multe focuri de artificii! Aici, în Olanda, este legal să lansezi artificii doar în noaptea de Revelion, așa că oamenii profită din plin! Toți vecinii noștri au ieșit afară și au aprins o groază de artificii, de toate formele și culorile.
Credeați că peripețiile noastre s-au încheiat aici? Sigur că nu! A doua zi domnul care trebuia să ne aducă bicicleta nu numai că nu a adus-o, dar nici nu mai răspundea la telefon. Nu înțelegeam ce se întâmplă, de ce nu răspunde. Avea cheia de la bicicletă, dar nu avea sens să vrea să fure o bicicletă închiriată care, probabil, are și vreun GPS instalat pe undeva, mai ales că noi știm și unde locuiește. După ce l-am sunat de nenumărate ori și i-am scris multe mesaje, am început să ne facem tot felul de scenarii. Abia pe data de 02.01.2019, după-amiază, a sunat înapoi, și-a cerut scuze și a zis că a uitat telefonul acasă la părinții lui. Ne-a adus bicicleta și s-a oferit să achite el ziua extra de închiriere a bicicletei, dar sigur că nu l-am lăsat să o facă.
Cam așa am petrecut noi Revelionul. Voi aveți vreo întâmplare amuzantă de Sărbători? Dacă da, abia aștept să-mi povestiți în secțiunea de comentarii.
Vă îmbrățișez cu drag! ♡